printemps..

"Exista iubiri primitoare si iubiri capcana, si iubiri iluzii, pe care le cauti si le inventezi cu tot dinadinsul atunci cand ti-e cumplit de foame sa te indragostesti." (A. Nastase)





La doi pasi...



Spre indraznetul rosului
pe marginea sidefie
isi impletea rasfatul
din fiori albi si placeri sangerii

Secretul primaverii - povara paradisului

Rapeste sufletul cu sunete rivale
sa fum fara de foc
sa viata fara de suflare
in lumina de pierderea singuratatii.

28 .feb 2010

" Să uit de tot căci dragostea se cuvine a fi înţeleaptă."

Tot ce era în sufletul meu este aici şi va râmîne, iar asta nu cred că se va schimba curând, cum nici eu nu sunt genul de om care să mă schimb…Dar să ştii că tot ce e bun în sufletul meu se leagă de tine! Aş vrea să fiu copila ta şi să te întreb mereu "de ce?", iar tu să-mi poţi răspunde...

Şi tot tu mă judeci...

Mi se spune că nu ştiu ce vreau şi e adevărat. Decât să rămân închistată în aluatul de gânduri nefrământate, prefer să mă arunc cu ochii larg deschişi dar cu mintea oarbă în noutate.
Azi una, mîine alta şi mai departe mă surprind înfăşurată în lucruri noi care nu au nicio legătură cu mine şi toate acestea doar să nu mă las prinsă în tornada conştiinţei. Simulez uitarea dar nu ştiu dacă e bine, căci nu găsesc căldură în sufletul meu.
Eu nu suport critica izvorâtă din invidie, gelozie, răutate...mă simt adesea neputincioasă în faţa acestui atac. E greu să se arunce în tine cu replici îmbibate în venin din partea celor la care ţii şi să nu te poţi apăra...că îi iubeşti..sau pur şi simplu...
Fiecare cuvânt e mai apăsător, sensul lui incert, iar tonul vocii mult mai profund (sau cel puţin aşa îl percep eu). Simt cum mă transform încet din cuceritor în învins sub greutatea vorbelor născute din conştientizarea faptului că ce-a fost, poate nu va mai fi, ori din gelozia maladivă nutrită de egoul prea "-" slăvit.
Recunosc oare în tine o nouă capcană sau îţi perfecţionezi pe mine tactica de răzbunare?
Deschizi rana proaspătă cu sângele abia închegat, presari cu satisfacţie praf sărat de cuvinte. Zâmbeşti în colţul buzelor voluptoase şi pleci cu falsă nepăsare, gândindu-te la reuşita planului tău.
Trebuie să recunosc, excelezi!
Acţiunea asta a ta precoce mă determină să cred că tot ce fac e greşit şi dau iar cu bâta-n baltă!
Şi mă gândesc la tine mereu...
Mă mint că erai cel mai bun!
Că aşa m-ai învăţat, iar eu, discipol inocent, însetat de dorinţa cunoaşterii tale, ţi-am urmat cuminte sfaturile pline de tâlc dar m-am cufundat în nisipul mişcător al adevărului găsit dar de neaflat.
Şi uite-aşa se duce timpul... fără scop şi fără ţel!

nici macar aproape

PAPA FT MONI-K - ce e iubirea
Asculta mai multe audio Muzica

cand tu pleci...

Ma intorc din drum a multa oara...
Uneori ma anima gandul ca doar o mica fapta de-a mea ar determina schimbari de destin..
Uneori e bine sa faci si greseli, caci daca nu risti, nu castigi...iar viata e prea scurta pentru regrete!
Uneori vreau sa cred ca tu iti doresti iertarea mea...
Uneori simt ca nu vreau sa mai astept trecerea timpului si sa sper la Nimic...
Uneori as vrea sa ridici valul intunecat din fata ochilor si sa te dezlegi de vederea oarba prin viata, saprivesti si tu cu sufletul...
Uneori vreau sa fiu eu cea care te tine de mana si te ajuta sa mergi mai departe...
Uneori imi doresc sa fiu singura...
Uneori imi doresc sa fiu doar eu pentru totdeauna...
Uneori imi doresc bucuria de a fi in preajma ta din spatele cortinei...
Uneori imi amintesc clipele frumoase si mi le doresc actuale...
Uneori as vrea sa te gasesc aproape de mine indiferent de clipe...si la bine si la greu
Uneori regret ca nu aveam rabdare niciunul dintre noi...
Uneori mi-am dat seama ca ranindu-te pe tine am adancit in sufletul meu regretul si vina...
Uneori cred ca nu am avut atata timp la dispozitie cat as fi vrut...
Uneori vreau sa cred ca pot depasi regretele pentru a pastra doar legatura prieteniei...
Uneori si mereu, mereu....

pt mine..

E ciudat uneori sa constati ca tot ceea ce-ti doreai candva acum nu te mai multumeste.

Poate era la inceput doar ideea ca ceea ce vreau nu este usor de obtinut si gramul acela de nesiguranta, sau mai bine spus incertitudinea dictau instinctul de a-mi dori ceva ce nu puteam avea. Nu concepeam fapt mai frumos, bucurie mai mare sau gand mai senin decat idealul meu. Acum, dupa ceva timp in care nu mi-a mai pasat si in care am inchis ochii la zburdalnicia imaginatiei in favoarea rezolvarii prioritatilor, viata a dus usor,usor la realizarea visului creat in mintea mea. Dar acum nu mai inseamna nimic. Probabil vremea ce a trecut a stins treptat flacara, sau eu m-am schimbat si nu-mi mai doresc acelasi lucru...

Mi se pare bizar si cu regret o spun...