dar noi? noi cei care tânjim după un zâmbet de la kilometri distanţă şi sperăm că timpul va zbura la fel de uşor ca şi gândurile noastre spre celălalt? ne peticim iubirea mai mereu, aici c-o amintire fadă, acolo cu primul sărut şi tot aşa ..visăm cu ochii deschişi povestea ca şi cum ar fi palpabilă zilnic. şi aici mă refer la faptul că nu avem parte de strângerea aceea fermă de mână care să ne redea încrederea în clipele de eşec, nici măcar vocea dragă nu ne poate mângâia ori de câte ori ne dorim. deaceea consider că acest test al sentimentelor , ce pare superficial, banal, fals pentru unii, reprezintă o adevărată tristeţe în sufletele noastre.
şi ştiu că atunci când nu eşti aproape încerci să gaseşti "defecte" la relaţiile "mereu împreună" cum ar fi plictiseala, certurile dese ş.a., însă uneori îmi doresc să mă plictisesc lângă tine decât să te ştiu pe tine acolo, să mă ştiu pe mine aici şi să-mi imaginez..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
..ce zici?