Noaptea Sânzienelor

Noaptea Sânzienelor,
Între cer şi pământ…
Iubite de Lună şi vânt,
Plutesc peste plaiuri…
Alaiuri de zâne cântând.

Cunune-mpletesc…din razele Lunii,
Din florile-alese
Proaspăt culese…
Din roua de seară…
Cunune-mpletite.

Soarele si Luna…de-or purta cununa…
Fi-vor numai Una

Apoi, în pădurea bătrână…
Zâne la fântână
Aşează pe ape,
Iubiri arzătoare, din raze de floare.

În noaptea minunată…
Se-arată atunci odata…
Din dragoste-ntrupat,
Stejarul fermecat…

Razele Lunii,
I-au despletit cununa,
Şi zânele-i ţeasă
Din lumină-aleasă.

La radacina lui te-aştept,
Zburător purtat de vise.
În miez de noapte un sărut,
Pe buze îţi voi pune.

În braţe să mă ţii…
În ochii-ţi să mă pierd…până-n zori de zi
Şi zâne să ne cânte,
Pe aripi să ne poarte,

De mână să ne ţinem,
Iubind în miez de noapte,
În noaptea fermecată.