17.06.2011

Motto:" Un mort frumos cu ochii vii " - M. Eminescu (Luceafarul)

Ieri, 17.06.2011 - o zi superbă!!

Te-am revăzut după 9 luni de absenţă. Şi ce emoţie, ce şoc , ce bucurie interioară! De multe ori m-am gândit la clipa în care urma să te revăd...însă niciodată în felul acesta. Câte scenarii ale Întâlnirii a iscodit mintea mea nebună de dorul tău, însă niciunul similar cu întamplarea reală de ieri.
Am fost bucuroasă că te văd în ciuda faptului că ai greşit mult. În clipa aceea de uluire am uitat toate promisiunile neîndeplinite, toate vorbele dureroase şi...tot trecutul. Te-am regăsit în mine mai viu ca niciodată şi odată cu asta am regăsit si încrederea în puterea mea de a ierta... Eu îi iert pe cei care îi iubesc şi sufăr când le greşesc. Te-am iertat şi pe tine...te-am iertat de mult(pentru că te iubesc) , însă nu ţi-am spus asta şi cred că nici nu o voi face vreodată.
Acesta credinţă mă stăpâneşte la fel de puternic precum sentimentul că nu vom mai fi niciodată...NOI.
Te-ai schimbat. Nu ştiu cât de mult, însă trebuie să recunosc că nu te-am observat de la început. Poate şi eu m-am schimbat. De fapt...totul s-a schimbat..de ATUNCI. Sfârşitul lui august a adus cu sine şi sfârşitul iubirii tale, dar ieri am trăit din nou bucuria de care mi-era atââât de dor.
Clipa în care te-am văzut a fost asemeni momentelor în care doreşti să opreşti timpul în loc pentru a te putea bucura pe deplin! Aş fi vrut să opresc lumea pentru bucuria mea imensăăă!
Parcă mă şi aud:” Opreşte maşinaa! Mergi în faţăă! Opreştee!”
Nebunie curată să te dezlegi de legea raţiunii şi să-ţi doreşti instinctiv să te bucuri! Cum să opreşti maşina în plină stradă, în forfota circulaţiei ca şi cum ar fi ceva perfect normal?
........ astăzi însă sufletul meu ar striga altfel: „Opreşte hazardul universului pentru mine...să-mi văd iubirea pierdută! ” , ca şi cum toată viaţa s-ar rezuma la o clipă de fericire sinceră, ca şi cum doar sentimentele ar conta în lumea aceasta plină de interese, ca şi cum..... te-aş putea avea iar.