Iubitule, te voi vrăji să fiu tot ce-ți dorești! Roșesc pe dată la acest gând.
E-o idee care mă macină adânc, aceea de a ne iubi neîncetat în liniștea tainică a lumii.
În joaca mea deasupra jobenului din catifea vișinie aleg să presar cele dintâi petale de iasomie, orhideea vanilată pe care soarele o alintă suav și buchetul bujorilor albi.
Cufund în vârtejul floral trei fire de nisip fin, sclipici, caii-verzi de pe pereți și o bucată galben-arămie de chihlimbar.
Hmmm... simt că nu-i de ajuns, încă mai trebuie ceva pentru ca poțiunea mea magică să fie fermecătoare...
Cuget absorbită de mireasma florilor din joben și pe dată mă cuprinde frenezia emoțiilor căci țesătura gândurilor îmi relevă un ultim ingredient secret necesar pentru desăvârșirea întreagii practici oculte: o pană din coada Păsării Pheonix, pentru ca vraja de iubire să dăinuie veșnic.
Acum, când toate cele trebuincioase înfăptuirii magiei sunt în jobenul vișiniu îmi amintesc că întreaga alchimie nu-i altceva decât deșertăciune dacă uit să rostesc cu glas ademenitor mantra dragostei.
Privesc cu ochi felin spre clespidra Magiei și văd cum timpul vrăjii se scurge precum lumina unei luni de argint la ivirea strălucitoare a razelor solare.
Ritualul e aproape sfârșit.
Prin curaj și recit formula fermecată pe nerăsuflate:
Să mă iubească, să mă iubească!
Ca pe o Katy Perry să mă privească.
Nebun din dragoste să fie,
Să îmi zâmbească doar mie!
Nici nu sfârșesc bine de rostit cuvintele magice și PWHOOOF!
În mâna dreaptă țin esența nebuniei mele din dragoste: Parfumul Mad Potion.
Plină de entuziasm aplic cateva pufuri de parfum în păr și la încheietura mâinii, acolo unde sângele îmi pulsează puternic, astfel încât la momentul întâlnirii noastre să fii vrăjit, Iubitule.
Deja simți cum te învăluie o aură de esență vanilată și spiritul magiei te cuprinde și într-o clipă... Iubeste-mă!!
Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015.
