Voi

Departe de lume,

Oglinda se sparge dar nimeni nu simte diferenţe..

Aparenţe...

E vid, e moarte, durere.

Dar tu ai rămas fără voinţă,

Aspru mângăie pielea, un fior nebun de dorinţă,

Tresare, se smulge şi minte...

Din ai ei albaştrii, lacrimile sunt bucăţele de gheaţă,

Cad şi se sparg ca cioburile.

Pleci.

Nu îi mai ghiceşti gândurile...
Coşmarul continuă...