12 octombrie 2007
Un nou hobby...CERCETASIA= O STARE DE SPIRIT
11 octombrie 2007
Melodia "Sara pe deal"
SARA PE DEAL
Mihai Eminescu
Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, draga, m-astepti tu pe mine.
Luna pe cer trece-asa sfânta si clara,
Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ti-e plina.
Nourii curg, raze-a lor siruri despica,
Stresine vechi casele-n luna ridica,
Scârtâie-n vânt cumpana de la fântâna,
Valea-i în fum, fluiere murmura-n stâna.
Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! în curând satul în vale-amuteste;
Ah! în curând pasu-mi spre tine grabeste:
Lânga salcâm sta-vom noi noaptea întreaga,
Ore întregi spune-ti-voi cât îmi esti draga.
Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm. – Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?
(1885, 1 iulie)
Poezia este o idila cu puternice note de pastel in care se realizeaza (prin organizarea compozitionala) un deplin echilibru intre planul erotic si cel natural.Tematic, "Sara pe deal" este poemul dorului de dragoste, al visului pur. E visul tanarului abia iesit din adolescenta care aspira spre ideal. Manat de dor, de o pornire adanca venita din sine, el isi imagineaza - incinta experientei - poveste iubirii, pe care o traieste ca pe o dorinta aprinsa si statornica.Intensiatea si nemurirea versurilor acestui poem, ma fascineaza...,ma transpun intr-o lume magica...dar melancolica.
7 octombrie 2007
Scrisoare catre: Veronica Micle
|
Constanta, 16 iunie 188[2]
Draga mea Veronică,
Iartă-mă că nu ti-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat o dată vaporul, care nu pleacă decât de trei ori pe săptămână, si am venit aci, unde posta nu pleacă în toate zilele. Am venit ieri si am făcut deja două băi de mare, cari promit a-mi face mult bine, desi pe-aici e frig încă si apa mării nu e destul de caldă pentru băi. De-aceea sunt unul din cei dentâi sositi aci pentru băi si nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N-o să stau aci decât vro zece zile si apoi iar mă-ntorc la Bucuresti.
O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururea miscate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate fetele – căci ea e schimbăcioasă la coloare si în miscări, de unde unii autori o si compară cu femeia.
Costanta sau Chiustenge este un mic orăsel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare elegantă în clădirea lor, căci piatra e ieftină aci si clădirile sunt din piatră patrată, iar primăria, de când stăpânesc românii si există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala si înfrumusetarea orasului. O terasă pe tărmul înalt dă o frumoasă priveliste pe toată întinderea mării si, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care pluteste pe-o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, si noaptea marea îsi merită numele ei de neagră.
Viata e cam scumpă aci, dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul să stii că venim amândoi aci, căci băile de mare întăresc si grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării linisteste, mai ales sufletele furtunoase.
Sed într-o mansardă si privirea mi-e deschisă din două părti asupra mării, pe care as vrea să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putintă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică,si rămân al tău Eminescu.
al tău
Eminescu
Adresa mea: Chiustenge (Constanta) Hôtel d’Angleterre
Una dintre scrisorile adresate de poetul Mihai Eminescu catre iubita sa Veronica Micle.... Mihai Eminescu si poeta Veronica Micle, cea care i- a inspirat cele mai frumoase poezii de dragoste
Şi dacă... de Mihai Eminescu |
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
Un citat care m-a impresionat din Romanul "Mara" de Ioan Slavici
" Au in lumea asta toate lucrurile cite un" pentru ca" : iubirea e din alta lume si se iveste din senin, fara ca sa stii de ce , se da pe fata, fara ca sa stii cum, si te duce, fara sa stii unde. "