Sticla inertă
Reflectă în ochii mei imaginea ta himerică.
Negru, gri, ceaţă...
Ca-ntr-o stare catalepsică pierd controlul minţii şi trupului...
Întunericul mă invadează şi devin prizoniera lui.
În mintea invalidă,
teama pătrunde în mod intruziv
Şi îmi stopează orice gând decisiv.
În noua dimensiune aspaţială,
Înving
Şi intrusul dispare!
Lumina albă ma învie.
Spre ce mă îndrept oare?
