În fiecare zi mai fac câte-o nefăcută.
E un lucru firesc.
Dar de data asta e epic. Stai să vezi ce idee mi-a trăsnit mintea: să scap de părul de pe picioare!
Schema e clară, ca regula de trei simplă:
1. Scăpat de părul de pe picioare
2. Mers la piscină
3. Distracție.
Astea fiind spuse îl sun pe fratele meu Sorică și-l chem la mine să fie martor la acțiune.
-Gata, frățică sunt pregătit! Doar no' să vin așa la piscină! Uită-te și tu ce păr am!
- Hmmm, mormăi Sorică puțin încurcat. Mda...io știu...la ce-ți trebuie ție să-ți iei păru' ?!
-Hai mă taci, n-ai văzut cum sunt ăștia acum!? Toți epilații se plimbă pe marginea bazinului și gagicile cu ochii după ei. E șmecherie!!
-Bine, bă Mike. Da' ce scule ai tu să faci toată operațiunea? Tu-ți dai seama ce-o să te doară? Că doar o să-ți smulgi firele alea de sub piele, nu-i chiar așa ușor,
- Stai calm, mă Sorică, mă! Am tot ce-mi trebuie că și-a comandat mama de pe net ceva marfă (zic eu rânjind tâmp).
-Și anume???
- Păi zicea că e un aparat ca ăla de la salonul unde mergea ea la epilat și că acum o să-l folosească ea singură, acasă.
În timp ce povestesc ce și cum despre așa numitele kituri de epilat (aveam să aflu mai târziu cum îi zice aparatului minune) mă îndrept spre baie cu gândul să-i arăt lu' Sorică despre ce vorbesc. Astea fiind spuse mă apuc de scotocit în dulapul din baie și dau de o cutie în care erau aparatul de epilat cu ceară și un set de hârtie.
Intuiția mea inginerească îmi spune că prima dată tre' să bag aparatul în priză:
- Uite frate, nu e mare scofală. Plimb chestia asta pe picior, trag păru1 și gata! După ce termin treaba mergem la pool party!
Sorică se apropie de aparat cu o mutră de om reticent și mormăie ceva. Sincer să fiu, nu-mi dau silința să înțeleg ce spune și caut un loc confortabil unde să stau așezat cât o să mă epilez.
Îl chem pe Sorică în baie lângă mine și încep dezlânarea.
Nici una, nici două, pun repede o dâră de ceară pe picior, până aproape de mijlocul gambei ( bine, bine, eu aș fi vrut să pun ceară măcar până la genunchi ca să trag mai multe fire de păr de-odată și ca să scap mai repede, dar parcă se încâlcea rotița de la aparat în lâna-mi deasă).
Deasupra cerii lipesc o bucată de hârtie și trag de colțul ei cu toată puterea:
Șșșșhruuup
-Auuuuuuuuuuuuuu!!
Toată usturimea urzicilor se plesnise peste carnea mea feciorelnică și-mi făcea mușchiul să zvâcnească precum un gușter cu coada tăiată.
Doamneeeeeeee, ce foc clocotea acum peste pulpă iar eu parcă eram lovit cu leuca. Amuțisem.
Trag aer în piept (să mă îmbărbătez puțin) și mă uit la Sorică. Ăsta era cu ochii holbați și nici nu mișca.
-Hai bă, că asta chiar e treabă nasoală...( zic eu cu voce de muribund). Femeile astea au ceva vână de rezistă la așa masacru.
Văd cum tovarășu meu își mai vine în fire și începe să râdă. Eu mă uit la el și nu pricep nimic!
Mă uit apoi pe hârtia de epilat și văd că pe ea se trăseseră doar câteva fire de păr, restul era un amestec din filmele de groază: ceară înclăiată cu păr, aproape întărită pe mijlocul piciorului.
E clar (mă gândesc) până-aici mi-a mers neghiobia!
- Acum să te văd ce faci cu ceara aia pe picior, îmi zise Sorică rânjind șmecher.
- Fac pe naiba! De unde să știu ce să-i fac?!!! Vino încoa' și trage de ea! Tre' s-o dau jos cumva...
Sorica se apropie și apucă cu unghiile de marginea bucății de ceară întărită în păr, apoi începe să tragă cu putere.
Rezultatul?!!
Sorică rămâne cu ceară sub unghii și mie îmi vine să mă azvârl în cea mai mare gaură neagră din galaxie. Poate găsesc una mai neagră ca prostia din capul meu!!!
După vreo două ore de încercări eșuate, în care am râcâit ceara de epilat cu unghiile, am lăsat-o baltă și am sunat-o pe maică-mea.
Nu mai spun ce hohote de râs mi-au auzit urechile și nici nu continui povestea că destul m-am compromis cu istorisirea asta.
Vă spun doar că soluția în cazul meu era un banal ulei de dat după epilat. Mie mi-e tot una....Am decis să rămân cu ale mele fire răzlețe decât să mă mai bag în chestii așa periculoase.
Noi, băieții, mai bine n-am încerca epilarea acasă!
Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015.