Intr-o zi, intr-o viata, intr-un loc ne vom reintalni intr-un joc, nu va mai fi de joaca.
Spune-mi tu ce s-a intamplat cu simtirea de-altatat`?
Spune-mi tu de ce ai ales sa nu mai fi sincer? As fi putut trece peste toate.. si de nenumarate ori am trecut. Doar asta va ramane chinul constiintei mele , va fi otrava ce nu ma va lasa sa te iubesc linistit, va fi obstacolul dintre inimile noastre, va fi un zid indestructibil....va fi greu. Eu voi incerca sa-mi fac viata o intamplare fericita, iar tu vei fi mereu prezent, chiar daca realitatea te va gasi in bratele unei necunscute ...sau cine stie....
Voi hoinari printre aminitiri si vise pe care nu am mai apucat sa le implinesc si astfel voi continua ca si cum tu esti in continuare aici. Am deschis cartea aducerii aminte de fiecare daca cand am avut temerea ca am uitat ceva ...ca te-am uitat pe tine sau doar un simplu moment dintre noi, am rasfoit paginile si am recapitulat: un sarut, o imbratisare, o calatorie. Noi doi, mereu doi.
Nu am inteles nici pana acum de ce ai ales sa te porti asa, pentru ce motiv sau din lipsa carui motiv... M-a durut, dar tu ai vrut sa fie asa. Nu mai are niciun rost sa cred eu ca ne vom regasi vreodata cand e cert faptul ca eu nu mai stiu nimic de tine.
Oare in sufletul tau cum a fost? Ce plan dusmanos au nutrit zilele impotriva mea? De ce ai ales sa te porti asa?
1,2,3....10.000 de intrebari si niciun raspuns. Aproape am incetat sa mai caut raspunsurile, am ramas doar intr-o stare in care pun intrebarile din reflex dat fiind faptul ca nu am descoperit logica evenimentelor trecut.
Si daca s-ar putea sa iti adresez cateva cuvinte nu stiu ce as alege...sa te intreb ceva sau sa iti ofer eu raspuns la intrebari pe care nu mi le-ai pus niciodata.
Pentru linistea sufletului meu, probabil cel mai intelept ar fi sa nu mai caut rezolvari de enigme ci sa fiu prezenta in prezent.
Trist este faptul ca in prezentul meu nu esti tu!
