Cu tine nu am fost deloc copil… nu te-am cunoscut râzând sincer, cu poftă şi nici privind cu emoţie. Nu ştiu nici acum, cine erai tu, care parte de zâmbet era a ta şi care a aparenţei, care cuvânt era al inimii tale şi care al minciunii. Ţi-am spus de atâtea ori că nu te cunosc, în timp ce tu strigai convins că mă ştii mult prea bine ! Oare ?

PS. parcă ai luat cu tine tot ce-i mai bun pe lume...