Crăciun fericit!

:( ...

Există serul anti-fericire, anti-glorie, anti-speranţă? De fiecare dată când se petrece o dezamăgire trebuie să o accept ca pe un dat firesc al vieţii, cu toate că aparţine unui lanţ neîntrerupt de experienţe asemănătoare..E frumos să sper că totul va fi bine, însă mă trezesc la realitate la momentul potrivit...când constat că nu toate apele sunt limpezi. Parcă şi mâhnirea e mai profundă din clipa în care ai crezut că toate planurile îşi vor urma traiectul neted. Uneori e mai bine să rămâi indiferent şi să te detaşezi de orice, pentru ca “impactul cu uraganul” să nu fie atât de covârşitor. Se spune că atunci când eşti nepăsător nu resimţi efectele incorecte ale “sorţii”, dar serios acum: cine poate fi complet absent emoţional în viaţa sa şi a altora?
Nu cred că există în lume fiinţă umană fără sentimente, care nu suferă, care rămâne “în picioare” indiferent de greutăţi..

doar pentru noi doi

"Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat." - Albert Einstein

Mai târziu...

"Cel mai mare obstacol în calea succesului este frica de esec. "
Sven Goran Eriksson


De fiecare dată când greşeşti şi regreţi nespus decizia luată, vorba nerostită sau spusă fără sentimente, ori multe alte erori ale vieţii întâlneşti la tot pasul cugetarea aceea: “Omul din greşeli învaţă”.
Nu face decât să te întărească şi să te ajute să ridici din nou fruntea din pământ. Nu-i însă uşor ca de fiecare dată să-ţi recapeţi încrederea şi să porneşti din nou la drum ca şi cum niciun eşec nu te-ar fi abătut din cale.
Eu am învăţat din greşeala ta că niciodată nu trebuie să iniţiezi vreo acţiune cu gândul că vei eşua. Clar nu e bine să gândeşti negativ! Am în preajma mea o mulţime de exemple ale eşecului psihic şi apoi real.
Nu e corect faţă de tine, de cei de lângă tine sau mai bine spus, de cel de lângă tine să îl îndepărtezi înainte ca acesta să se fi apropiat cu doi paşi măcar...
O astfel de atitudine “ en garde” demonstrează şi frica de a nu suferii din nou. E mult mai uşor să îmbraci haina rigidităţii, să pui în funcţiune toate armele de combatere a speranţei reuşitei ori fericirii. Pot spune aşadar că există şi teama de fericirea... în momentul în care tot ceea ce îţi propui se îndeplineşte ca prin farmec şi toate planurile dovedesc a avea sorţi de izbândă, devii nesigur şi-ţi pui întrebarea “ dacă nu cumva soarta îţi joacă o festă, dăruindu-ţi mai multă bucurie decât poţi duce, ca mai târziu sa-ţi ofere reversul medaliei...?”.

Care din noi?

Poate a fost greşeală comună..cine ştie? Am încercat să schimb un caracter ce se formase cu mult înainte să apar eu în peisaj..o greşală poate nedorită, săvârşită din dorinţa de a te vedea bine...te-am judecat eu prea aspru!?
Habar n-am… principiul meu rămâne neclintit în ciuda faptului că am fost “banală”, sunt sigură că maestrul conştiinţei ne pedepseşte pe fiecare pentru deciziile spontane. Doar timpul le rezolvă pe toate. Ai pus cărţile pe faţă, acţionând fulgerător, ca un profesionist ai “operat” fără anestezic asupra sufletului meu idealist. N-am vrut să-ţi recunosc victoria şi tot ce-a rămas acum e conştientizarea faptului că veritabila fericire se bazează pe compromisuri.
Ei bine..chiar dacă nu-mi recunosc cu inima liniştită mâhnirea, râmăn printre cei care nu fac compromisuri pentru a lor glorie temporară.
Prefer să cred că fiecare din noi a câştigat ce şi-a dorit, adevărata miză nu se poate valorifica decât în funcţie de ambiţiile fiecăruia!