Noi doi, pământ.

Am luat o mână de pământ
Şi am sădit în coasta ta, Adame
O sămânţă de mine...
Din seva ta zemoasă,
Mi-am materializat infinitul zbucium
Şi te-am împroşcat cu noroi
murdar, păcătos şi umed...

Am rădăcini adânci în tine, Adame!
Dar deliciosul rău mă atrage.
Vreau tot!
Să simt, să-l gust, să ma apese,
Să mă trântească la pamânt şi să mă lupt,
Să sap în miezul metalic
o groapă de gunoi cu spini.

Fii tu hrana creierului meu,
Iar eu născândă-n tine, Adame
Să mă zârcolesc etern,
Să zăbovesc mereu..
Iar tu, Adame
Din pălămida cea cu spini
să mă transformi în floare!


Poezia aceasta a fost compusă de mine şi de colega mea, Alina, în cadrul orei de limba română.

" şi azi?
în fiecare zi este ieri " ( " bine că nu m-a văzut nimeni" - Elis Ioan)

Trădare

Sub cercelul de argint

Te-am îngrămădit pe tine,

cu tot cu durerea, umilinţa

şi regretul căldurii de vară.

Am pus alături şi-o sculptură de regret,

în lemn moale şi amintiri de cupru.

Construcţia mea e-un plan

de echilibru între

roşu şi " D"- uri

filmate pe cerul de gheaţă.

Sub cercelul de argint te zbaţi ca

un nebun de lună nouă!

Viziune... din fundal

Noaptea îmi adună ideile
dar răsuflarea ta le răspândeşte
Şi le aşază consecutiv şi liniar
în cutia de tutun.

Sub damful greu, apăsător
mă reinventez ameţitor şi
gândesc logic doar în
starea de veghe.

Picur cenuşiu pe marginea
ta şi te închid
ermetic sub ceara de umbră.

Prin pelicula translucidă
te identific demonic
şi totuşi îmbujorat
ca scrumul de ţigară.

Eşti iarăşi Tu, Zeu de noapte!

Râzi acum!

Zâmbetul tău
ciocolatiu
L-ai lăsat înfăşurat în
staniolul de pe masă.
Fără respiraţie
se înconvoaie acid ca mina
unui creion de aluminiu.
Îl arunc în focul ce poate fierbe elaborat apa
Şi caramelul se prelinge în flux ca o sevă
a uitării...

plecată cu gândul...

Cred că iubirea adevărată poate fi concentrată în fraza : " Nu-ţi cer nimic ! Vreau doar să exişti!", însă niciun om nu este destul sincer şi de onest cu el insuşi încât să fie de acord cu această afirmaţie!

Oamenilor le place să dramatizeze situaţiile şi în momentele frumoase caută să gasească "ceva" care să le stârnească nemulţumirea!(...)

Tac şi ascult versurile ploii...câtă dreptate au picăturile în cântecul lor de amintiri!

Aş mai avea un gând...să fi tu fericit!

Cu sau fără amintirea mea şi eu, oriunde aş fi să-ţi păzesc dragostea!