27 noiembrie 2009
25 noiembrie 2009
Un început
“nu încerca sa mă judeci, că ai uitat să mă înveţi cum să fiu tare dacă pleci…!” versurile se dezmierdau cumiţi pe linişte obscurităţii camerei. Sună telefonul. Din instinct caută sub perna caldă mobilul zgomotos şi răspunde pe jumătate adormită:
-Da…
De la celălalt capăt o voce răguşită, aproape stinsă,
- Eu sunt..scuze că te-am sunat, dar nu mai rezist.
Cuvintele alungară instantaneu şi ultima umbră de oboseală, un val de căldură o cuprinse din tălpi până la nivelul tâmplelor. Sângele îi pulsa ca nişte tobe puternice, gata să spargă
învelişul venelor.
Cu durere în glas îi spuse tremurând:
- Ce s-a întâmplat? (aştepta răspunsul lui uitând să respire)
- M-am gândit mult la noi, nu e bine aşa… poate ne-am grăbit…tu ce zici?
Întrebarea sa o lăsă fără cuvinte… Ce-l determinase pe el să-şi calce pe orgoliul masculin şi să se întoarcă la decizie deja luată? Era oare vreo încercare a lui să-i verifice sentimentele, sau aşa simţea cu adevărat?
- Nu ştiu ce să zic..
Cu toate că vorbele îi trădau sufletul, îşi dorea din tot sufletul să rămână fermă la ispita trecutului. Ce era de făcut? Să refuze orice legătură cu fantasmele tristeţii sale, sau să uite de toate şi să se arunce fără prea multe mustrări de conştiinţă în noul abis ce se deschidea în faţa ei?
Tăcerea fu ruptă de insistenţa lui:
- Mi-e greu fără tine...Hai să ne împăcăm!
-Da…
De la celălalt capăt o voce răguşită, aproape stinsă,
- Eu sunt..scuze că te-am sunat, dar nu mai rezist.
Cuvintele alungară instantaneu şi ultima umbră de oboseală, un val de căldură o cuprinse din tălpi până la nivelul tâmplelor. Sângele îi pulsa ca nişte tobe puternice, gata să spargă
învelişul venelor.
Cu durere în glas îi spuse tremurând:
- Ce s-a întâmplat? (aştepta răspunsul lui uitând să respire)
- M-am gândit mult la noi, nu e bine aşa… poate ne-am grăbit…tu ce zici?
Întrebarea sa o lăsă fără cuvinte… Ce-l determinase pe el să-şi calce pe orgoliul masculin şi să se întoarcă la decizie deja luată? Era oare vreo încercare a lui să-i verifice sentimentele, sau aşa simţea cu adevărat?
- Nu ştiu ce să zic..
Cu toate că vorbele îi trădau sufletul, îşi dorea din tot sufletul să rămână fermă la ispita trecutului. Ce era de făcut? Să refuze orice legătură cu fantasmele tristeţii sale, sau să uite de toate şi să se arunce fără prea multe mustrări de conştiinţă în noul abis ce se deschidea în faţa ei?
Tăcerea fu ruptă de insistenţa lui:
- Mi-e greu fără tine...Hai să ne împăcăm!
24 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)