Indiferenţa mă omoară!

Adamant de oglindire

În căderea liberă
a luminilor din felinare
Te văd păşind prin
sunetul umed al trotuarului
Ochi străin în care caut
adevărul cunoaşterii de mine.



REFFLEX --Sperante--
Asculta mai multe audio Muzica »

Visul meu

" În vise nu mă odihnesc..doar citesc şi îmbrăţişez. " - subconştientul meu

Este ciudat să realizezi că visele, simple iluzii construite de subconştient, dezvăluie adevăruri . Personal, consider acest mecanism unul foarte interesant... de multe ori am discutat despre vise, adevărul ascuns în ele şi modul în care mintea transmite omului mesaje ce pot fi recepţionate corect şi care uimesc întotdeauna prin inedit. Am încercat să descopăr cu ajutorul unui dicţionar de vise mesajul ascuns în fraza de mai sus pe care mi-am amintit-o dintr-un vis.

A CITI: înclinare spre cunoaştere şi informare, specializare într-un domeniu, comunicare ce se îmbunătăţeşte, oamenii încep să înţeleagă mai bine ceea ce le spui, interes faţă de un subiect, implicare profesională, dorinţa de a descoperi sensuri ascunse şi neînţelese de tine până în acest moment, căutări interioare.

A ÎMBRĂŢIŞA: dacă îmbrăţişezi şi dacă eşti îmbrăţişat semnifică acelaşi lucru – nevoia de afecţiune, nevoia de a-ţi exprima emoţiile faţă de cineva, iubirea aproapelui.

Trebuie să menţionez că de data aceasta nu a fost foarte dificil să decodific acest mesaj, deoarece termenii folosiţi au fost destul de concreţi " a citi" şi "a îmbrăţişa" , în plus există nota de veridicitate pe care trebuie să o punctez. În final trebuie să menţionez însă că uneori interpretarea viselor poate fi una ambigua şi fără sens... SAU NU?

" Prima dragoste adevărată este defapt a doua. " Stănică Raţiu - " Enigma Otiliei" - G. Călinescu

Credinţă de român

" La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,

Şi ca să vă ard fierea, o spirite-ameţite,

Blăstămul îl învoc;
Blăstămul misantropic cu vînăta lui ghiară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se` nfiară
Cu fierul ars în foc.


(...)


Dar cel puţi nu spuneţi, că aveţi simţiminte,
Că`n veci nu se îmbracă în veştede veşminte
Misteriul ce sfînt,
Căci vorba voastră sună ca plîns la cununie,
Ca cobca ce îngână un cînt de veselie,
Ca rîsul în mormînt. " ( " Junii corupţi" - Mihai Eminescu)

Iarnă cu întârziere...

" A căzut zăpada iată!

Câmpu-i alb ca niciodată! " ( " Zapada" - de Titel Constantinescu)

Noi doi, pământ.

Am luat o mână de pământ
Şi am sădit în coasta ta, Adame
O sămânţă de mine...
Din seva ta zemoasă,
Mi-am materializat infinitul zbucium
Şi te-am împroşcat cu noroi
murdar, păcătos şi umed...

Am rădăcini adânci în tine, Adame!
Dar deliciosul rău mă atrage.
Vreau tot!
Să simt, să-l gust, să ma apese,
Să mă trântească la pamânt şi să mă lupt,
Să sap în miezul metalic
o groapă de gunoi cu spini.

Fii tu hrana creierului meu,
Iar eu născândă-n tine, Adame
Să mă zârcolesc etern,
Să zăbovesc mereu..
Iar tu, Adame
Din pălămida cea cu spini
să mă transformi în floare!


Poezia aceasta a fost compusă de mine şi de colega mea, Alina, în cadrul orei de limba română.