Aceleaşi speranţe declanşază aceleaşi decepţii...sau nu ( ce frumos ar fi):
să auzi tot ce nu-ţi spun eu în cuvinte şi să poţi înţelege ce îţi dezvăluie ultimele vocale şoptite, ştii cum e, "Unii folosesc cuvinte pentru a ascunde ceea ce gandesc cu adevarat" (Voltaire) , aş mai vrea să fii DIFERIT între toţi cei OBIŞNUIŢI, aş vrea să fie totul bine până la ultimul amănunt, să trăiesc într-o poveste reala nu într-un vis efemer!
ŞI TOATE SĂ LE ÎNDEPLINEŞTI TU, pt că tu le poţi face pe toate dacă nu vrei să mă dezamăgeşti!
Oricum..nu-i nevoie de reproşuri, pt că ştiu şi eu că am prea multe pretenţii, tu ai prea multe obligaţii , iar eu nu dau prea mult la schimb.
Nici măcar nu-mi cere asta!
Continuă să-mi construieşti lumea de basm mie!
(din seria "gamduri de-a valma")
Ps: Fericirea urbano-contemporană ( compun noi lexeme?) are nevoie de efecte speciale!
