Şi am sădit în coasta ta, Adame
O sămânţă de mine...
Din seva ta zemoasă,
Mi-am materializat infinitul zbucium
Şi te-am împroşcat cu noroi
murdar, păcătos şi umed...
Am rădăcini adânci în tine, Adame!
Dar deliciosul rău mă atrage.
Vreau tot!
Să simt, să-l gust, să ma apese,
Să mă trântească la pamânt şi să mă lupt,
Să sap în miezul metalic
o groapă de gunoi cu spini.
Fii tu hrana creierului meu,
Iar eu născândă-n tine, Adame
Să mă zârcolesc etern,
Să zăbovesc mereu..
Iar tu, Adame
Din pălămida cea cu spini
să mă transformi în floare!
Poezia aceasta a fost compusă de mine şi de colega mea, Alina, în cadrul orei de limba română.
E superbă:X
RăspundețiȘtergere