Noaptea îmi adună ideile
dar răsuflarea ta le răspândeşte
Şi le aşază consecutiv şi liniar
în cutia de tutun.
Sub damful greu, apăsător
mă reinventez ameţitor şi
gândesc logic doar în
starea de veghe.
Picur cenuşiu pe marginea
ta şi te închid
ermetic sub ceara de umbră.
Prin pelicula translucidă
te identific demonic
şi totuşi îmbujorat
ca scrumul de ţigară.
Eşti iarăşi Tu, Zeu de noapte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
..ce zici?