printre temerile mele m-am plimbat de fiecare dată...la fiecare întrebare a ta am ales o temere ce-am ataşat-o obligatoriu la răspunsul meu. nu ştiu a fi iraţională...şi asta mi-ai reproşat-o de multe ori, fie în mod direct , prin vorbe, fie prin priviri cu subînţeles. dar acum mi-e frică doar de un singur lucru. un singur coşmar mă înfioară şi e născut din pură gelozie: acela că eu nu mai sunt lângă tine(asta e o certitudine) şi mai mult decât atât, poate altcineva joacă acum "rolul"(dacă pot spune aşa) pe care l-am avut eu în viaţa ta(şi când spun poate- vreau să cred cu tărie că nu există cu siguranţă nimeni, însă n-am de unde să ştiu). a fost o intersecţie de destine cu multe puncte comune, dar acum mă simt constrânsă, chiar încolţită de situaţia de a fi substituibilă.
o fi orgoliu, o fi imaturitate ... sper doar să nu mai simt la fel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
..ce zici?