Un vis straniu

O raza de lumina ce strabate geamul de sticla, ajunge la mine..ma trezeste si ma ademeneste spre stralucirea ei.

Nu pot ajunge singura la soare. Este atat de departe, atat de stralucitor, atat de aurit si de pretios..Mi se pare ca este mai usor sa ajung la stele, sa murmure ele, cantec de iele.

Si ma vrajesc, m-ademenesc spre lumi diferite si vise implinite. Pe scara de luceferi pasesc temator..Am aripi de inger si pot sa zbooor, in valuri de soare, in spume de mare, spre luna cea trista cu lacrimi amare..Rostesc cuvinte nearticulate, vorbe fara inteles si culeg rubine de pe cerul intunecat.Incep sa fac un colier..dar cad in pustiu si picaturile de ploaie vin grabite spre mine si simt cum imi pierd puterile magice.

Durerea se simte de parca ar fi lovituri de cutite ce imi strapung trupul ajuns in agonie si raman inlantuita de forte necunoscute: cu mainile inclestate, cu mintea confuza si cu ochii deschisi.

In apa cerului se oglindesc fantasme ce imi deplang trairea. Ma scufund in cercul de foc care imi cuprinde trupul, dar sufletul meu se indeparteaza spre eternitate si lumi pline de culoare. Ce am fost eu in acest vis? Nu stiu dar stiu ce am ajuns sa fiu: cenusa unor dorinte inflacarate, dar nerealizate.

Vraja s-a rupt...

Ps: Un vis ciudat cu sau fara semnificatii ( eu nu am reusit sa le gasesc).