8 iulie 2010

deja 8 iulie

Sunt uimită de felul în care fiecare dată reuşim să stingem un conflict, ca în cel mai scurt timp să aprindem altul. Asta se întâmplă poate din naivitatea sau încăpăţânarea mea ori a ta, însă până acum, înafară de părinţii mei, eşti singura persoană care mă înţelege. Şi mă bucur că pot să vorbesc cu tine orice, că-mi asculţi toate prostiile şi că eşti alături de mine. Şi îmi place faptul că tu ai întotdeauna un plan ok gândit dinainte pentru orice situaţie, e drăguţ cum vii tu de acasă cu totul plănuit dar noi nu facem nimic aşa cum ai gândit tu la început. Spuneai zilele trecute că atunci când erai mic erai complexat de ochii tăi mici, dar vreau să-ţi spun că mie îmi plac ochii tăi mici,mici, că sunt speciali şi te fac pe tine mai special, mai ales atunci când te trezeşti dimineaţa şi proaspăt deschişi sunt tot ca adormiţi. Îmi place şi faţa ta de bebe mic şi vreau să îţi spun faptul că tu eşti singurul cu care aş sta în braţe o viaţă întreagă.
Şi, te iubesc!
3 luni de când ne-am împăcat de Paşte

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

..ce zici?