(............)
Povestea noastră...defapt embrionul poveştii noastre de iubire s-a sufocat printre dureroasele chemări fără răspuns, printre sfaturile tale inocente şi printre dorinţele mele de a te ţine strâns lângă sufletul meu, fără posibilitatea eliberării tale vreodată. Ciudat cum toate gândurile şi speranţele au rămas încleştate ca de efectul unui blestem şi-n timp ce tu sărbătoreşti scumpe comori, eu eu îmi îngrop carnea în pământul negru, afânat pe care-ţi sunt aşezate tălpile goale. Culcuşul omului naiv ţi se întinde la picioare, cu păcatele ascuţite zgâriindu-te uneori răzbunător, căci tu priveşti tot către soare. Rămân în urma ta şi pe urmele tale...suspinele cuiva care te-a pierdut ca pe argintul viu printre degetele mâinii stângi căci n-a ştiut să te ocrotească în palma strânsă căuş.
Eu mă deschei acum de toţi nasturii fiinţei mele şi simt cum mă preling spre toate căile pământului însă albeaţa scăzută a amintirilor volatile nu-mi dă pace nici măcar în ultimul sfert de ceas. Se zbate-n mine cu glas de sânge regretul...însă şi amăruia resemnare, precum un antibiotic groaznic şi fără efect oferit de doctor unui bolnav incurabil pe patul de moarte(......)
Adio fantasmă a firii!
Povestea noastră...defapt embrionul poveştii noastre de iubire s-a sufocat printre dureroasele chemări fără răspuns, printre sfaturile tale inocente şi printre dorinţele mele de a te ţine strâns lângă sufletul meu, fără posibilitatea eliberării tale vreodată. Ciudat cum toate gândurile şi speranţele au rămas încleştate ca de efectul unui blestem şi-n timp ce tu sărbătoreşti scumpe comori, eu eu îmi îngrop carnea în pământul negru, afânat pe care-ţi sunt aşezate tălpile goale. Culcuşul omului naiv ţi se întinde la picioare, cu păcatele ascuţite zgâriindu-te uneori răzbunător, căci tu priveşti tot către soare. Rămân în urma ta şi pe urmele tale...suspinele cuiva care te-a pierdut ca pe argintul viu printre degetele mâinii stângi căci n-a ştiut să te ocrotească în palma strânsă căuş.
Eu mă deschei acum de toţi nasturii fiinţei mele şi simt cum mă preling spre toate căile pământului însă albeaţa scăzută a amintirilor volatile nu-mi dă pace nici măcar în ultimul sfert de ceas. Se zbate-n mine cu glas de sânge regretul...însă şi amăruia resemnare, precum un antibiotic groaznic şi fără efect oferit de doctor unui bolnav incurabil pe patul de moarte(......)
Adio fantasmă a firii!
P.S. " Vreau să-mi spună iar pe nume cineva şi ştiu eu cine."
Mihaela Runceanu - E-adevarat, iubirea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
..ce zici?