Mă trec întotdeauna fiorii când mă gandesc la "ceea ce ar trebui să mă gândesc". M-am înecat odată cu trecerea timpului într-o mare învolburată de confuzii, iar incertitudinile îmi vânează fiecare gând de speranţă precum nişte rechini înfometaţi. Îmi pare rău că s-a ajuns în situaţia aceasta. Îmi pare rău că nu am ştiut să fiu altfel şi că am lăsat să ne ducă viaţa unde a vrut ea fără ca noi să ne opunem sau cel puţin fără ca noi să facem ceva pentru liniştea noastră.
Eu mă simt neputincioasă. Nu ştiu ce trebuie să fac, ce ar trebui să faci tu şi ce am putea face împreună pt noi.....Ei bine, nu ştiu nici măcar dacă se pune problema de vreun "noi" aici. Totul pare o probă de echilibristică, iar noi ne dovedim a fi neantrenaţi în ceea ce priveşte această relaţie - "mers pe sârmă" . Mai mult eu, mai puţin tu. Mai mult tu, mai puţin eu. Cine a oferit şi cine a primit....greu de hotărât.
Mi-am doit să fie ceva frumos între noi si am crezut într-adevăr în tot ceea ce am facut şi în tot ceea ce am spus. Însă acum mi-am pierdut vigoarea aceea interioară care ma coordona, care îmi dadea încredere în viitor şi conform căreia îmi conturasem deja imagini "netraite" încă împreună. Ceva s-a întamplat. Ceva s-a rupt între noi. Nici până acum nu am aflat adevărata cauză. Poate nu eram pregătită pentru un nou început. Poate a fost totul prematur. Poate s-au întamplat lucrurile prea repede.
Uneori simt că nu există acea importanta legătura de comunicare între noi si tin să specific că ea nu constă doar in telefon, net, etc, ci în prerogativa de a înţelege şi cuvintele nerostite ale celuilalt. Completarea aceea intuitivă a gandurilor noastre este absentă şi de cele mai multe ori purtăm un dialog al surzilor. Şi ştii de ce?
Pentru că viaţa ta e acolo, iar viaţa mea e aici.
Nu vreau să găsesc distanţa criteriul de departajare printre toate celelalte chestii discutabile. Îmi doresc doar să ştii şi tu că îmi e greu să mă acomodez cu ideea aceasta. Ceea ce încercăm acum se contrazice perfect cu o filosofie a mea: relaţiile la distanţă nu merg!
Nu sunt superficială şi obtuză în opinii, dar mi-e greu aşa...Iar tu de multe ori ai evitat să te implici.
Simt că nu te cunosc destul şi că nu voi reuşi niciodată să fac asta. Poate nici tu nu vei reuşi să mă înţelegi aşa cum îmi doresc.
Simt că oricât de aproape aş fi...voi rămâne tot departe de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
..ce zici?