Today is the day! Am spus STOP!!!
sa aflu ce-mi doresc cu adevarat, cine sunt cu adevarat,ce vise am , ce planuri am, ce vreau de la viata.
10 noiembrie 2013
12 octombrie 2013
12 oct 2013
'cause I can`t break it to my heart..........
În viaţa fiecărui om alegerile sunt cele care îi particularizează destinul şi îil determină pe individ să trăiască experienţe dintre cele mai interesante. De-a lungul timpului, am încercat să-mi păstrez un ritm constant cu care să avansez prin viaţă. Am ales diferite căi , insă de cele mai multe ori rezultatul a fost acelasi...bineştiuta dezamăgire... Am greşit de nenumărate ori...uneori am anticipat că viitoare alegeri nu se vor materializa aşa cum mi-aş fi dorit eu, însă, cu toate acestea nu am stat prea mult pe ganduri şi...am făcut-o. Cert este că atâtea eşecuri au stors din mine şi ultima picătura de speranţă că "va fi bine". Uneori aş vrea să pun pe altcineva să aleagă în locul meu, să fie o persoană din afară care să-şi asume responsabilitatea pentru modul în care vor evolua lucrurile, astfel încât să nu mă simt din nou vinovată pentru ce am decis să fac. Acest lucru ...din păcate nu e posibil şi nu-mi rămâne decât să greşesc în continuare singură. Într-adevăr, reuşesc să fac asta cam de fiecare dată când îmi propun să iau o decizie înţeleaptă...probabil pentru că eu încă mai visez cu ochii deschişi, încă mai sper că sunt în stare să mă schimb, pentru că eu tot mai cred în oamenii de lângă mine. Şi de ce să mint...? Ei sunt cei care m-au dezaăgit de atâtea ori....
Am ajuns la concluzia că dincolo de toate pretenţiile mele şi dincolo de toate suspiciunile care îmi îngradesc mintea, se află credinţa mea că cei de lângă mine sunt sinceri. Eu cred în cel care îşi dă cuvântul şi promite în mod onest, cred în cel care îmi spune că totul va fi bine, cred ... cred...cred. De aceea, naivitatea mea reprezintă slabiciunea ce mă expune în faţa sufletelor murdare, perverse şi pline de interese.
Sintetizând, aş putea spune doar că viaţa jertfeşte inimile sincere şi curate pentru triumful minciunilor!
P.S. Chiar dacă între noi nu au fost Ok lucrurile...vreau să ştii că îmi pare rău...În primul rând pt mine, iar apoi pentru tine. Aş fi vrut să găsesc în tine, la momentul potrivit, omul pe care să-l iubesc.....
În viaţa fiecărui om alegerile sunt cele care îi particularizează destinul şi îil determină pe individ să trăiască experienţe dintre cele mai interesante. De-a lungul timpului, am încercat să-mi păstrez un ritm constant cu care să avansez prin viaţă. Am ales diferite căi , insă de cele mai multe ori rezultatul a fost acelasi...bineştiuta dezamăgire... Am greşit de nenumărate ori...uneori am anticipat că viitoare alegeri nu se vor materializa aşa cum mi-aş fi dorit eu, însă, cu toate acestea nu am stat prea mult pe ganduri şi...am făcut-o. Cert este că atâtea eşecuri au stors din mine şi ultima picătura de speranţă că "va fi bine". Uneori aş vrea să pun pe altcineva să aleagă în locul meu, să fie o persoană din afară care să-şi asume responsabilitatea pentru modul în care vor evolua lucrurile, astfel încât să nu mă simt din nou vinovată pentru ce am decis să fac. Acest lucru ...din păcate nu e posibil şi nu-mi rămâne decât să greşesc în continuare singură. Într-adevăr, reuşesc să fac asta cam de fiecare dată când îmi propun să iau o decizie înţeleaptă...probabil pentru că eu încă mai visez cu ochii deschişi, încă mai sper că sunt în stare să mă schimb, pentru că eu tot mai cred în oamenii de lângă mine. Şi de ce să mint...? Ei sunt cei care m-au dezaăgit de atâtea ori....
Am ajuns la concluzia că dincolo de toate pretenţiile mele şi dincolo de toate suspiciunile care îmi îngradesc mintea, se află credinţa mea că cei de lângă mine sunt sinceri. Eu cred în cel care îşi dă cuvântul şi promite în mod onest, cred în cel care îmi spune că totul va fi bine, cred ... cred...cred. De aceea, naivitatea mea reprezintă slabiciunea ce mă expune în faţa sufletelor murdare, perverse şi pline de interese.
Sintetizând, aş putea spune doar că viaţa jertfeşte inimile sincere şi curate pentru triumful minciunilor!
P.S. Chiar dacă între noi nu au fost Ok lucrurile...vreau să ştii că îmi pare rău...În primul rând pt mine, iar apoi pentru tine. Aş fi vrut să găsesc în tine, la momentul potrivit, omul pe care să-l iubesc.....
11 octombrie 2013
30 august 2013
29 august 2013
28 august 2013
22 august 2013
11 august 2013
Aş fi vrut să ştiu, pentru orgoliul meu pueril, că ai avut în suflet urme de regret pe ceea ce ai făcut şi că ţi-ai fi dorit poate să schimbi mersul lucrurilor. Însă, dincolo de orice gând rătăcitor şi prea-curajos de-al meu, am aflat după atâta timp că în tine yace un sentiment ciudat... indescifrabil pentru mine. Am impresia că e un melanj de ură, dorinţă de răzbunare, dar şi indiferenţă crudă. Poate acum...fabulez şi aduc poveştii graniţe de opră dramatică.....însă aşa a simţit sufletul meu mesajul de la tine.
Ar fi folositor sau ar reprezenta o povară în plus- răspunsul de la tine? Prefer să tac în sinea mea, aşa cum tu preferi să taci şi să-mi "vorbeşti" în gol.
E dureros...dat fiind faptul că ai râmas încă acolo, în acel loc îndepărtat al simţirii, iar tăcerea ta mă îmbolnăveşte. ("Un mort frumos cu ochii vii" - "Luceafarul"M.E.)
Ar fi folositor sau ar reprezenta o povară în plus- răspunsul de la tine? Prefer să tac în sinea mea, aşa cum tu preferi să taci şi să-mi "vorbeşti" în gol.
E dureros...dat fiind faptul că ai râmas încă acolo, în acel loc îndepărtat al simţirii, iar tăcerea ta mă îmbolnăveşte. ("Un mort frumos cu ochii vii" - "Luceafarul"M.E.)
12 iulie 2013
10 iulie 2013
Shine bright
Motto: " De cand n-ai mai venit am o viata absolut normala
N-am nici o problema, nici una, traiesc"
E ciudat să te simţi cu sufletul simplu şi cu inima plutind în gol. Nu e vorba de faptul că plictiseala s-a aşezat peste propriile-mi gânduri ca la ea acasă, ci despre faptul că am rămas fără vreun scop determinat spre care să tind. În sinea mea ştiu că ceea ce trebuie să fie de fapt este deja acolo, asteptând să-mi fac curaj să păşesc spre sensul meu.....dar acum am rămas împotmolită în zmoala mediocrităţii şi asta urăsc cel mai mult.
Sunt într-un impas în care nu am după ce să plâng, nu am pentru ce să râd şi rămân pur şi simplu inertă în timp. Nu sunt disperată după efemerităţi cum tu ai spus, sunt poate încă prea naivă să cred că voi ajunge să am în viaţa mea stabilitatea, certitudinea şi siguranţa pe care mi le doresc. Şi cu toate astea, eu sper...sper şi cred că va fi bine, de fapt VA FI FOARTE BINE! Voi fi foarte bine eu cu mine şi voi fi împăcată cu mine şi gândurile mele. Nu vreau să mai aduc reproşuri nimănui pentru lucrurile care nu s-au întâmplat aşa cu mi-aş fi dorit, nu voi da însă nici vina pe viaţă şi pe destin - ca şi cum ele mi-ar fi ghidat paşii spre decizii nu foarte frugifere, îmi voi ghida însă privirea spre viitor şi după cum inima mea simte- viitorul este destul de luminos!!
N-am nici o problema, nici una, traiesc"
E ciudat să te simţi cu sufletul simplu şi cu inima plutind în gol. Nu e vorba de faptul că plictiseala s-a aşezat peste propriile-mi gânduri ca la ea acasă, ci despre faptul că am rămas fără vreun scop determinat spre care să tind. În sinea mea ştiu că ceea ce trebuie să fie de fapt este deja acolo, asteptând să-mi fac curaj să păşesc spre sensul meu.....dar acum am rămas împotmolită în zmoala mediocrităţii şi asta urăsc cel mai mult.
Sunt într-un impas în care nu am după ce să plâng, nu am pentru ce să râd şi rămân pur şi simplu inertă în timp. Nu sunt disperată după efemerităţi cum tu ai spus, sunt poate încă prea naivă să cred că voi ajunge să am în viaţa mea stabilitatea, certitudinea şi siguranţa pe care mi le doresc. Şi cu toate astea, eu sper...sper şi cred că va fi bine, de fapt VA FI FOARTE BINE! Voi fi foarte bine eu cu mine şi voi fi împăcată cu mine şi gândurile mele. Nu vreau să mai aduc reproşuri nimănui pentru lucrurile care nu s-au întâmplat aşa cu mi-aş fi dorit, nu voi da însă nici vina pe viaţă şi pe destin - ca şi cum ele mi-ar fi ghidat paşii spre decizii nu foarte frugifere, îmi voi ghida însă privirea spre viitor şi după cum inima mea simte- viitorul este destul de luminos!!
7 iulie 2013
1 iulie 2013
27 mai 2013
24 mai 2013
where`s my happy ending?
I don`t want him in my heart, I want him here ...with me.
* `lovin` you even now. why?
arrmmm... why not?! *
* `lovin` you even now. why?
arrmmm... why not?! *
23 mai 2013
Indepartare
in povestea asta e totul prea tarziu.
e ....intr-un fel...sa-mi amintesc. e deosebit.
te-am asteptat. te-am tot asteptat, iar tu ai ratacit pe unde nu stiu.
sentimentele s-au topit in timp, zilele au curs pierdute, nu a mai ramas nicio asteptare.
nu mai astept nici finalul. a fost si el ....demult....doar eu m-am incapatanat sa nu cred.
e ....intr-un fel...sa-mi amintesc. e deosebit.
te-am asteptat. te-am tot asteptat, iar tu ai ratacit pe unde nu stiu.
sentimentele s-au topit in timp, zilele au curs pierdute, nu a mai ramas nicio asteptare.
nu mai astept nici finalul. a fost si el ....demult....doar eu m-am incapatanat sa nu cred.
17 mai 2013
8 mai 2013
seara de mai..
Noi doi, doua stele fara lumini. Fiecare cu gandurile sale, cu idealurile proprii si cu constiinta adanc inclestata de amintiri, dorinte si regrete. Cu fiecare noapte te-am simtit poate mai aproape, insa noptile trec una cate una...dar visele raman!
7 mai 2013
20 aprilie 2013
20.04.2013
Intr-o zi, intr-o toamna....jocul a devenit complicat, n-a mai fost o joaca.
Intr-o zi, intr-o viata, intr-un loc ne vom reintalni intr-un joc, nu va mai fi de joaca.
Spune-mi tu ce s-a intamplat cu simtirea de-altatat`?
Spune-mi tu de ce ai ales sa nu mai fi sincer? As fi putut trece peste toate.. si de nenumarate ori am trecut. Doar asta va ramane chinul constiintei mele , va fi otrava ce nu ma va lasa sa te iubesc linistit, va fi obstacolul dintre inimile noastre, va fi un zid indestructibil....va fi greu. Eu voi incerca sa-mi fac viata o intamplare fericita, iar tu vei fi mereu prezent, chiar daca realitatea te va gasi in bratele unei necunscute ...sau cine stie....
Voi hoinari printre aminitiri si vise pe care nu am mai apucat sa le implinesc si astfel voi continua ca si cum tu esti in continuare aici. Am deschis cartea aducerii aminte de fiecare daca cand am avut temerea ca am uitat ceva ...ca te-am uitat pe tine sau doar un simplu moment dintre noi, am rasfoit paginile si am recapitulat: un sarut, o imbratisare, o calatorie. Noi doi, mereu doi.
Intr-o zi, intr-o viata, intr-un loc ne vom reintalni intr-un joc, nu va mai fi de joaca.
Spune-mi tu ce s-a intamplat cu simtirea de-altatat`?
Spune-mi tu de ce ai ales sa nu mai fi sincer? As fi putut trece peste toate.. si de nenumarate ori am trecut. Doar asta va ramane chinul constiintei mele , va fi otrava ce nu ma va lasa sa te iubesc linistit, va fi obstacolul dintre inimile noastre, va fi un zid indestructibil....va fi greu. Eu voi incerca sa-mi fac viata o intamplare fericita, iar tu vei fi mereu prezent, chiar daca realitatea te va gasi in bratele unei necunscute ...sau cine stie....
Voi hoinari printre aminitiri si vise pe care nu am mai apucat sa le implinesc si astfel voi continua ca si cum tu esti in continuare aici. Am deschis cartea aducerii aminte de fiecare daca cand am avut temerea ca am uitat ceva ...ca te-am uitat pe tine sau doar un simplu moment dintre noi, am rasfoit paginile si am recapitulat: un sarut, o imbratisare, o calatorie. Noi doi, mereu doi.
Nu am inteles nici pana acum de ce ai ales sa te porti asa, pentru ce motiv sau din lipsa carui motiv... M-a durut, dar tu ai vrut sa fie asa. Nu mai are niciun rost sa cred eu ca ne vom regasi vreodata cand e cert faptul ca eu nu mai stiu nimic de tine.
Oare in sufletul tau cum a fost? Ce plan dusmanos au nutrit zilele impotriva mea? De ce ai ales sa te porti asa?
1,2,3....10.000 de intrebari si niciun raspuns. Aproape am incetat sa mai caut raspunsurile, am ramas doar intr-o stare in care pun intrebarile din reflex dat fiind faptul ca nu am descoperit logica evenimentelor trecut.
Si daca s-ar putea sa iti adresez cateva cuvinte nu stiu ce as alege...sa te intreb ceva sau sa iti ofer eu raspuns la intrebari pe care nu mi le-ai pus niciodata.
Pentru linistea sufletului meu, probabil cel mai intelept ar fi sa nu mai caut rezolvari de enigme ci sa fiu prezenta in prezent.
Trist este faptul ca in prezentul meu nu esti tu!
Intr-o zi!!
Daca ai fi aici ti-as vorbi, as tacea, te-as asculta. Eu inca gandesc si CRED ca tu esti pentru mine. Ezit spre a-ti spune concret ce mai pun la cale gandurile mele imature. Daca ar mai fi................. chiar si cu riscul de a pierde din nou, as accepta si as face din tine greaseala vietii mele. Greseala mea mult iubita! Stiu ca langa tine as simti fericirea deplina...m-as scalda ca un copil rasfatat in clipe frumoase, as pluti, as trai cu inima plina de emotii si vise, nu m-as satura si ..................ai fi iar al meu si eu iar a ta ...........si am fi amandoi, cu toate momentele noastre, cu primavara intre noi.
Mi-ai lipsit si imi lipsesti. Te astept.
18 aprilie 2013
Primavara in viata!!
Si dacaaaa.................?
Dac-ai stii....ca vor trece zile goale printre noi........
Daca intr-o zi te voi uita, noi ce rost am mai avut candva?
11 aprilie 2013
8 aprilie 2013
5 aprilie 2013
unde esti tu?
25 martie 2013
20 martie 2013
12 martie 2013
Perfect heart
Fiecare inimă îşi merită strălucirea, aşa cum fiecare persoană îşi merită dreptul la fericire.
Ce înseamnă o "inimă perfectă"?
Imaginează-ţi un puzzle complex de experienţe de viaţă, clipe scăldate în mustul hazardului şi emoţii din goana spre bine.
Am cuprins în noi feţe ale celor din jur, chiar dacă le-am plăcut sau nu... şi fără să luăm cunoştinţă de fapt, am înţeles să ne purtăm asemenea cu ceilalţi. Ipostaze, reacţii, grimase, opinii şi zâmbete - toate însumate în propria fiinţă.
Am trăit, am simţit în oglindă. Uitase...Am şi iubit. Am făcut-o uneori orbeşte, zgâriindu-ne pereţii inimii din dorinţa copleşitoare de a ne exterioriza. Ne-am strigat însufleţirea spre parteneri surzi. Am scrâşnit din dinţi, ne-am strâns sufletul în pumni şi am regretat fiecare întrebare pe care am adresat-o şi nu a primit răspuns.
Aceştia au fost întotdeauna primii paşi din dansul în doi. Un dans ce va păstra mereu parfumul începutului: briză de iluzie, miez de vis....
O viaţă = o mie de încercări spre triumf = o inimă perfectă!
Ce înseamnă o "inimă perfectă"?
Imaginează-ţi un puzzle complex de experienţe de viaţă, clipe scăldate în mustul hazardului şi emoţii din goana spre bine.
Am cuprins în noi feţe ale celor din jur, chiar dacă le-am plăcut sau nu... şi fără să luăm cunoştinţă de fapt, am înţeles să ne purtăm asemenea cu ceilalţi. Ipostaze, reacţii, grimase, opinii şi zâmbete - toate însumate în propria fiinţă.
Am trăit, am simţit în oglindă. Uitase...Am şi iubit. Am făcut-o uneori orbeşte, zgâriindu-ne pereţii inimii din dorinţa copleşitoare de a ne exterioriza. Ne-am strigat însufleţirea spre parteneri surzi. Am scrâşnit din dinţi, ne-am strâns sufletul în pumni şi am regretat fiecare întrebare pe care am adresat-o şi nu a primit răspuns.
Aceştia au fost întotdeauna primii paşi din dansul în doi. Un dans ce va păstra mereu parfumul începutului: briză de iluzie, miez de vis....
11 martie 2013
5 martie 2013
25 februarie 2013
25.feb.2013
cum e sa astepti ceva ce n-o sa vina? cum e sa speri cu ochii goi si muti?
m-am cuprins in vise transparente, usoare, dulci... iar realitatea le-a destramat ca pe slabe fire de ata.
Eu cred in inocenta mea, in naivitatea mea si sa nu spun....prostia mea, ca lucrurile se vor schimba dintr-un anumit punct. Cred ca totul va fi altfel, ca totul va fi bine asa cum imi doresc.
20 februarie 2013
3 februarie 2013
Andrei PLEŞU | După 20 de ani- Despre iubirile fericite
" Dar iubirile nefericite ar trebui şterse din registrul iubirii: admit că ele sînt curente, aproape inevitabile şi că îşi au nimbul lor de tragism şi de respectabilitate. Nu sînt însă iubiri adevărate: sînt doar teribile probe existenţiale, provocări tainice ale sorţii, materie primă pentru o eventuală soluţie de înţelepciune. Iubirea adevărată e fericire pe termen lung, sau nu e deloc. Aşa ceva nu există? Bine. Atunci nu există iubire adevărată."
20 ianuarie 2013
Tranda - Bulevard (cu Kamili)
......Nu conteaza gestul...cu efortul.
Conteaza doar cat de superficial poti fii cu cel de langa tine.
Ca si cum in lumea asta si in viata asta limitata ar conta..
Ideea e ca ... mi-e teama ca nu voi re/simti sentimentele acelea autentice, pentru ca tot ce ne inconjoara sunt doar iluzii (a se citi minciuni), chestii anoste....
Un mare nimic!
Nicio emotie.
8 ianuarie 2013
TODAY
"Worry less. Smile more
. Accept criticism.
Take responsibility.
Be quiet and listen.
Love life.
Embrace change.
Feel good anyway. "
- Unknown
Abonați-vă la:
Postări (Atom)