Lara Fabian - Je t`aime

Fara cuvinte, fara vise
Am sa tip:

Te iubesc!

25.iulie 2011

re-întâlnire, plimbare, discuţii, curaj, "Vivo per lei", suc, dimineaţa în peco, Malul Alb, răsăritul de la Răsărit, Taxi - "Nişte răspunsuri", îmbrăţişare, amândoi, atât de aproape, 6-7.07.2011, sărut, am rămas aceeaşi, rochiţa kaki- rochiţa de toamnă, poveşti despre noi, stelele, a trecut aproape un an, facebook, apeluri, chat, seat, zâmbet, emoţie, bibliografia lui Hitler, "Jeux d`enfants", "La vie en rose".

Prin Munții Parâng :D

• Voi începe cu sfârşitul:))
  
• întoarcerea la "realitate"!!

(Şoseaua Transalpină-DN67C )
Este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m)

Că tot am discutat cu iub despre asta:

• Există și o legendă locală, care spune că, la sfârșitul secolului XVIII și la începutul secolului XIX, fiecare familie a participat la construirea unei porțiuni din acest drum, în funcție de posibilitățile fizice și financiare ale sale.
• - Potrivit altor surse, șoseaua a fost construită, pietruită şi reabilitată de germani în timpul primului şi celui de-al doilea război mondial, din rațiuni militare.

• Traseu de munte.

• Uimitoare priveliştea dintre munţi...

• o fugă nebună în care mi-am pierdut gândurile unul câte unul, am uitat de toţi unul câte unul şi am fost doar noi.

• A fost de data asta ca niciodată...Ursache Christian Carsticul! :))
  

Lacul Gâlcescu (sau Lacul Câlcescu cum este trecut pe unele hărţi mai vechi)

• În călătoriile lui Alexandru Vlahuţă pe meleaguri oltene, lacul Gâlcesu este pomenit ca cel mai mare lac glaciar din masivul Parâng.

:x

Visele noastre se implinesc si fericita zambesc.

Începutul..sau sfârşitul

Nu sunt în culmea fericirii..recunosc cu mare tristeţe. Multe sunt cum nu credeam că vor fi, toatea planurile stabilite cu puţin timp în urmă au devenit acum amintirea a ceea ce nici măcar nu s-a întâmplat. Curios cum pot să tânjesc după experienţe fictive, pentru că totul mi s-a derulat perfect în minte de-o groază de ori iar acum ..am rămas cu idealul meu.

Sunt singură acum în caruselul vieţii mele şi mi-e teamă că nu-i nimeni lângă mine să-i strâng mână când cobor din înalţimea imaginaţiei în subsolul realităţii...

Ca toţi ceilalţi sunt blocată în mecanismul firesc al urcuşului miraculos şi al coborâşului dezamăgitor, conştientă că după ploaie vine soare, îmi aştept cuminte rândul la frântura de bucurie.
Roata se întoarce!