
Vineri a avut loc procesiunea desfăşurată în cinstea ocrotitorului oraşului nostru, şi anume, Procesiunea Sfântului Antim Ivireanu.
Spre norcul meu, această reprezentaţie a început la ora 19.00, chiar atunci când eu am terminat orele de curs. Aflasem din timpul săptămânii trecute de la doamna profesoară de religie despre acest eveniment şi pentru a păstra tradiţia(am fost şi anul trecut), am decis să merg de la şcoală la Catedrala Episcopală pentru a participa din nou la sfânta procesiune.
A fost o mulţime însemnată de oamneni, în principal feţe bisericeşti şi tineri de la seminarul teologic, dar trebuie menţionat că şi credincioşii de rând au aprins câte o lumânare pentru Sfântul Antim şi au parcurs întregul itinerariu.
Pot afirma că a fost o plimbare mai lunga ca de obicei..., făcând referire la faptul că am cugetat mai mult la faptele mele şi m-am rugat pentru sănătatea tuturor.
Trebuie evidenţiat faptul că timpul petrecut în preajma locurilor ,obiectelor şi persoanelor sfinte, nu este timp pierdut, ci reprezintă timp petrecut cu Dumnezeu pentru mântuirea noastră...