Începutul..sau sfârşitul

Nu sunt în culmea fericirii..recunosc cu mare tristeţe. Multe sunt cum nu credeam că vor fi, toatea planurile stabilite cu puţin timp în urmă au devenit acum amintirea a ceea ce nici măcar nu s-a întâmplat. Curios cum pot să tânjesc după experienţe fictive, pentru că totul mi s-a derulat perfect în minte de-o groază de ori iar acum ..am rămas cu idealul meu.

Sunt singură acum în caruselul vieţii mele şi mi-e teamă că nu-i nimeni lângă mine să-i strâng mână când cobor din înalţimea imaginaţiei în subsolul realităţii...

Ca toţi ceilalţi sunt blocată în mecanismul firesc al urcuşului miraculos şi al coborâşului dezamăgitor, conştientă că după ploaie vine soare, îmi aştept cuminte rândul la frântura de bucurie.
Roata se întoarce!

regrete din decembrie

vreau din nou liniştea, de-atunci când toamna începea..septembrie.luni!!
dacă m-aş lăsa condusă de starea mea de acum, prevăd că aş face cele mai mai tâmpenii :( .... Tocmai deaceea nu ştiu ce voi face!

Tot eu

Un articol pe net m-a inspirat în rezolvarea unei "probleme" personale ce persistă de multă vreme. Aceasta constă în faptul că niciodată n-am reuşit să mă definesc pe registrul "asta îmi place, asta nu-mi place". N-am ca mulţi alţii culoarea preferată, mâncarea, cartea, muzica preferată..Am pendulat întotdeauna între "mai multe" şi acest lucru datorează în mare partea şi caracteristicilor zodiei (LEU). Fiind o persoană temperamentală, tind fulgerător de repede spre sfera superficialităţii. E mult mai uimitor impactul strălucitor al acţiunilor entuziaste, ori fericirea vremelnică în defavoarea celei durabile.
MAI CONCIS!
Vânez efecte, nu sentimente!

Cu bine..

Odată..cândva...aşa era, păcat că nu mai e.

Un Crăciun ALTFEL!

Un Crăciun frumos dar total diferit de toate celelalte celebrate până acum... Cum aş putea descrie ultimele zile? Cred că prin cuvinte ca: agitaţie, stress, nervi, râsete, dans, apropiere şi uimire.
Cu siguranţă clipele petrecute alături de cei dragi vor rămâne MEMORABILE (din cauze evidente- fetele mele ştiu)!!!

Crăciun fericit!

:( ...

Există serul anti-fericire, anti-glorie, anti-speranţă? De fiecare dată când se petrece o dezamăgire trebuie să o accept ca pe un dat firesc al vieţii, cu toate că aparţine unui lanţ neîntrerupt de experienţe asemănătoare..E frumos să sper că totul va fi bine, însă mă trezesc la realitate la momentul potrivit...când constat că nu toate apele sunt limpezi. Parcă şi mâhnirea e mai profundă din clipa în care ai crezut că toate planurile îşi vor urma traiectul neted. Uneori e mai bine să rămâi indiferent şi să te detaşezi de orice, pentru ca “impactul cu uraganul” să nu fie atât de covârşitor. Se spune că atunci când eşti nepăsător nu resimţi efectele incorecte ale “sorţii”, dar serios acum: cine poate fi complet absent emoţional în viaţa sa şi a altora?
Nu cred că există în lume fiinţă umană fără sentimente, care nu suferă, care rămâne “în picioare” indiferent de greutăţi..