22 august 2013
11 august 2013
Aş fi vrut să ştiu, pentru orgoliul meu pueril, că ai avut în suflet urme de regret pe ceea ce ai făcut şi că ţi-ai fi dorit poate să schimbi mersul lucrurilor. Însă, dincolo de orice gând rătăcitor şi prea-curajos de-al meu, am aflat după atâta timp că în tine yace un sentiment ciudat... indescifrabil pentru mine. Am impresia că e un melanj de ură, dorinţă de răzbunare, dar şi indiferenţă crudă. Poate acum...fabulez şi aduc poveştii graniţe de opră dramatică.....însă aşa a simţit sufletul meu mesajul de la tine.
Ar fi folositor sau ar reprezenta o povară în plus- răspunsul de la tine? Prefer să tac în sinea mea, aşa cum tu preferi să taci şi să-mi "vorbeşti" în gol.
E dureros...dat fiind faptul că ai râmas încă acolo, în acel loc îndepărtat al simţirii, iar tăcerea ta mă îmbolnăveşte. ("Un mort frumos cu ochii vii" - "Luceafarul"M.E.)
Ar fi folositor sau ar reprezenta o povară în plus- răspunsul de la tine? Prefer să tac în sinea mea, aşa cum tu preferi să taci şi să-mi "vorbeşti" în gol.
E dureros...dat fiind faptul că ai râmas încă acolo, în acel loc îndepărtat al simţirii, iar tăcerea ta mă îmbolnăveşte. ("Un mort frumos cu ochii vii" - "Luceafarul"M.E.)
30 iulie 2013
12 iulie 2013
10 iulie 2013
Shine bright
Motto: " De cand n-ai mai venit am o viata absolut normala
N-am nici o problema, nici una, traiesc"
E ciudat să te simţi cu sufletul simplu şi cu inima plutind în gol. Nu e vorba de faptul că plictiseala s-a aşezat peste propriile-mi gânduri ca la ea acasă, ci despre faptul că am rămas fără vreun scop determinat spre care să tind. În sinea mea ştiu că ceea ce trebuie să fie de fapt este deja acolo, asteptând să-mi fac curaj să păşesc spre sensul meu.....dar acum am rămas împotmolită în zmoala mediocrităţii şi asta urăsc cel mai mult.
Sunt într-un impas în care nu am după ce să plâng, nu am pentru ce să râd şi rămân pur şi simplu inertă în timp. Nu sunt disperată după efemerităţi cum tu ai spus, sunt poate încă prea naivă să cred că voi ajunge să am în viaţa mea stabilitatea, certitudinea şi siguranţa pe care mi le doresc. Şi cu toate astea, eu sper...sper şi cred că va fi bine, de fapt VA FI FOARTE BINE! Voi fi foarte bine eu cu mine şi voi fi împăcată cu mine şi gândurile mele. Nu vreau să mai aduc reproşuri nimănui pentru lucrurile care nu s-au întâmplat aşa cu mi-aş fi dorit, nu voi da însă nici vina pe viaţă şi pe destin - ca şi cum ele mi-ar fi ghidat paşii spre decizii nu foarte frugifere, îmi voi ghida însă privirea spre viitor şi după cum inima mea simte- viitorul este destul de luminos!!
N-am nici o problema, nici una, traiesc"
E ciudat să te simţi cu sufletul simplu şi cu inima plutind în gol. Nu e vorba de faptul că plictiseala s-a aşezat peste propriile-mi gânduri ca la ea acasă, ci despre faptul că am rămas fără vreun scop determinat spre care să tind. În sinea mea ştiu că ceea ce trebuie să fie de fapt este deja acolo, asteptând să-mi fac curaj să păşesc spre sensul meu.....dar acum am rămas împotmolită în zmoala mediocrităţii şi asta urăsc cel mai mult.
Sunt într-un impas în care nu am după ce să plâng, nu am pentru ce să râd şi rămân pur şi simplu inertă în timp. Nu sunt disperată după efemerităţi cum tu ai spus, sunt poate încă prea naivă să cred că voi ajunge să am în viaţa mea stabilitatea, certitudinea şi siguranţa pe care mi le doresc. Şi cu toate astea, eu sper...sper şi cred că va fi bine, de fapt VA FI FOARTE BINE! Voi fi foarte bine eu cu mine şi voi fi împăcată cu mine şi gândurile mele. Nu vreau să mai aduc reproşuri nimănui pentru lucrurile care nu s-au întâmplat aşa cu mi-aş fi dorit, nu voi da însă nici vina pe viaţă şi pe destin - ca şi cum ele mi-ar fi ghidat paşii spre decizii nu foarte frugifere, îmi voi ghida însă privirea spre viitor şi după cum inima mea simte- viitorul este destul de luminos!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)