eu nu cred ac e prea devreme sa simt si eu ca sunt fericita.
ce tre` sa fac?
sa astept sa`mi faca ranile sufletului coaja ca sa pot trai din nou emotii?...pe cand el a inceput dianinte de sfarsitul 'nostru"?
 nu e drept
vreau si eu sa fiu libera, senina, sincera cu mine, fericita, iubita, implinita!
vreau si eu sa simt din nou fiorii....pregatirile pt intalniri...emotii noi- sa cunosc oameni noi, sa invat sa apreciez comportamentul frumos fata de mine, nu sa ma resemnez si sa plec capul la ignoranta si indiferenta cu care am fost obisnuita si cu care m-a indoctrinat in relatie pana am ajuns a cred ca e normal pt viata mea ..............!!!!!!!!!!!!!!!!
 vreau sa cunosc altceva- ceva nou- ceva cum n-am mai trait vreau sa simt ca ma apreciaza , ca ma respecta, ca tine la mine, ca ii pasa de mine, de ceea ce fac, de ceea ce vreau sa devin- sa aiba grija de mine si de visele mele- cineva!  nu sa ma spulbere cu o privire plina de dezgust si sa imi condamne orice speranta la moarte!
si uneori mi-e frica sa nu ma cufund in bratele oricui, in bratele oricarei persoane care imi va da atentia dupa care tanjesc si sa fac din nou o gresala grava pt inima mea, pt ca....am incredere in oameni ce nu merita increderea mea si de aceea am numai de pierdut.
daca ar veni cineva sa-mi spuna ce vreau sa aud- as sari in sus de fericire.
nu mai vreau chestii superficiale, minciuni, si ascuzisuri.
vreau sinceritate, onestitate-sentimente adevarate!
 iar daca - asa ceva nu`mi poate oferi nimeni, mai bine sa nu mai intre in viata mea decat sa ma dea peste cap degeaba si sa ma rascoleasca pe interior din nou.destula dezordine in sufletul meu e. i-am lasat noi sa faca prea multa mizerie...si uite ce greu e sa faci curat .