1 Septembrie 2010~ Craiova

Vine vara, bine-mi pare!!

O melodie superbă, plină de energie- - exact ne trebuie pentru a începe vara plini de viaţă!!

springtime`

Visele mele reprezintă libertatea mea! Îmi permit să visez oricât de mult, neîngrădit, fără să regret vreun gând senin din zilele mohorâte. Uneori visele mele sunt inconcordante cu ceea ce mi se întâmplă, însă de ce să nu mă bucur de acest dar al imaginaţiei dacă tot nu costă bani, dacă tot nu mă judecă nimeni (sau da!), dacă tot mereu se spune că visele ţi se împlinesc doar dacă speri că se vor împlinii?!
În altă ordine de idei…voi petrece Paştele la ţară cu părinţii mei, sora şi rudele … Cu toate că ideea celor “multe” zile la bunici nu prea mă încântă, sper să nu mă plictisesc (prea rău), să fie vremea frumoasă (s-au anunţat şi ploi), să fie frumos şi nu în ultimul rand să ajung repede acasă (nici n-am plecat şi mă văd inapoi).



P.S. pe lângă toate acestea îmi doresc din tot sufletul să-ţi ţii promisiunea, cu toate că nu mă voi supăra dacă nu vei reuşi să o duci până la capăt (voi fi poate puţin dezamăgită…)

Poartă...

Poartă
Ion Barbu

Suflete-n pătratul zilei se conjugă,
Paşii lor sunt muzici, imnurile - rugă.
Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,
Vindecă de noapte steaua-n tremurare.

ce bine mă simt acum ştiind că nu am întotdeauna dreptate..pfffiuuu...

printemps..

"Exista iubiri primitoare si iubiri capcana, si iubiri iluzii, pe care le cauti si le inventezi cu tot dinadinsul atunci cand ti-e cumplit de foame sa te indragostesti." (A. Nastase)





La doi pasi...



Spre indraznetul rosului
pe marginea sidefie
isi impletea rasfatul
din fiori albi si placeri sangerii

Secretul primaverii - povara paradisului

Rapeste sufletul cu sunete rivale
sa fum fara de foc
sa viata fara de suflare
in lumina de pierderea singuratatii.

pt mine..

E ciudat uneori sa constati ca tot ceea ce-ti doreai candva acum nu te mai multumeste.

Poate era la inceput doar ideea ca ceea ce vreau nu este usor de obtinut si gramul acela de nesiguranta, sau mai bine spus incertitudinea dictau instinctul de a-mi dori ceva ce nu puteam avea. Nu concepeam fapt mai frumos, bucurie mai mare sau gand mai senin decat idealul meu. Acum, dupa ceva timp in care nu mi-a mai pasat si in care am inchis ochii la zburdalnicia imaginatiei in favoarea rezolvarii prioritatilor, viata a dus usor,usor la realizarea visului creat in mintea mea. Dar acum nu mai inseamna nimic. Probabil vremea ce a trecut a stins treptat flacara, sau eu m-am schimbat si nu-mi mai doresc acelasi lucru...

Mi se pare bizar si cu regret o spun...